Diferențieri între MNAT produse pentru țărmurile joase și cele înalte

Scopul articolului

Analiza particularităților întîlnite în cadrul MNAT de pe țărmurile joase și cele înalte.

Încă de la bun început trebuie spus că în tehnicile de realizare a acestora se impun câteva diferențieri: în primul rând relieful submers poate fi obținut utilizând digitizarea hărților de navigație sau prin sondare acustică; în al doilea rând, dificultățile majore apar în construirea MNAT pentru țărmul emers.

Țărmurile joase

Sunt redate pe hărțile topografice de detaliu, prin intermediul curbelor de nivel, cu echidistanță în general de 0,5m. Cu toate acestea distanța între curbe este mare și nu sunt surprinse elementele de detaliu morfologic (ca de exemplu forma dunelor de nisip sau diferențierile existente la nivelul plajelor). MNAT rezultate din astfel de hărți pot fi utilizate doar în analiza generală a unor unități mari de relief: câmpurile de țărm, distribuția generală a grindurilor, aspectul unor lobi deltaici etc.).

Fig. 1 Detaliu dintr-o hartă 1:50k reprezentând un sector deltaic.

Dacă informațiile altimetrice întâlnite pe hărțile 1:100k sunt total insuficiente în construcția un MNAT pe o coastă, nici cele la scara 1:50k nu se dovedesc extrem de utile. În detaliul din fig.1 se remarcă reprezentarea grindurilor prin culoare portocalie, fără a fi trecute însă curbe de nivel, cel mult cea de 0m, marcată în extremitatea dreaptă de câteva cote individuale. Este evident că pentru un țărm jos informațiile sunt total insuficiente, calitatea modelului rezultat fiind slabă.

Fig.2 Detaliu dintr-o hartă 1:25k reprezentând un sector deltaic.

Hărțile la scara 1:25k prezintă curbe de nivel cu echidistanțe de 0,5m. Sunt redate astfel foarte bine grindurile și japșele precum și orientarea specifică. Un MNAT rezultat poate fi considerat aceptabil atunci când se dorește analiza la scară mare a câmpurilor de țărm.

Țărmurile înalte

Prezintă o serie de rupturi de pantă: cea mai importantă este cea dată de muchia falezei, altele secundare manifestându-se la nivelul valurilor de alunecare sau la taluzurile din baza falezelor (fig.5). Pe figura de mai jos se poate sesiza foarte bine acest lucru la nord de Capul Tuzla.

Fig. 3 Detaliu dintr-o hartă 1:50k reprezentând un țărm cu faleză.

Dacă ne gândim la echidistanța curbelor principale care este de 10m și a celor secundare de 5m, vom putea construi un MNAT acceptabil având ca sursă o hartă 1:50k. După cum am remarcat mai sus nu același lucru îl puteam realiza pentru un țărm jos.

Fig. 4 Detaliu dintr-o hartă 1:25k reprezentând un țărm cu faleză.

Calitatea MNAT construite dintr-o hartă 1:25k este ridicată, fiind redate mai bine morfologia și prezentând detalii la nivelul movilelor locale (gen tumuli), care nu apăreau pe harta anterioară. Hărțile topografice care acoperă zona de coastă din România sunt în general realizate între 1978-1979 și prezintă marele avantaj al prezenței izobatelor principale (-2, -5, -10 și -20m). Modelele rezultate din aceste surse trebuie tratate la nivelul anului în care s-a făcut ridicărea topografică, ținându-se cont de procesele de eroziune specifice!

Principala problemă pentru un țărm cu faleză o constituie vectorizarea corectă a falezei. Mai exact, muchia acesteia se extinde între curbe de nivel succesive, datorită înclinării falezei extrem de diferit din lungul țărmului (fig.6). Din acest motiv calitatea MNAT nu este mulțumitoare la nivelul acesteia. Se cunoaște modul în care rezoluția modelului influențează panta. Din acest motiv, cu cât rezoluția acestuia va fi mai mică cu atât vor fi mai mari valorile declivității. Un alt aspect particular al modelelor din hărți îl reprezintă uniformizarea valorilor pantei la nivelul unei falezei. Determinarea corectă însă a valorilor acesteia poate fi fîcută doar pe teren, sau pe baza unor fotografii relizate dintr-un unghi adecvat.

Fig. 5 Diferențierile pe fâșii funcționale de versant sunt imposibil de surprins pe un MNAT rezultat din vectorizarea hărților topografice.

Fig.6 Scăderea altitudinii falezei constituie una dintre principalele probleme ale realizării unui MNAT pentru țărmurile înalte.

Alte procese specifice modelării actuale (ravenare, torențialitate etc.) întîlnite la nivelul versanților costieri, nu apar marcate pe hărțile cu scară de până la 25000. . Eventual se poate apela la construirea modelelor din planuri 1:5000, singurul dezavantaj fiind reprezentat de faptul că aceste materiale cartografice pot fi destul de vechi, iar dinamica ridicată a proceselor actuale nu le recomandă ca fiind adecvate. Toate aceste observații sunt specifice nu numai zonelor costiere ci și celor de deal-podiș-munte. Poate părea cel puțin ciudată rezoluția unor MNAT obținute din hărți la 25000 care coboară sub 10m. Dar aceasta este o altă discuție…

O altă unitate morfologică extrem de greu de surprins în cadrul modelelor rezultate din vectorizarea hărților, este reprezentată de platformele de țărm (fig.7 B). Pentru mai multe clarificări asupra nomenclaturii recomandăm materialele aflate la bibliografie. Cum lățimea acestora poate fi pe țărmul românesc de ordinul metrilor, platformele de țărm sunt asimilate morfologic sectorului de nearshore. Prezența acestora în baza falezelor impune nu numai o schimbare a pantelor ci și o diferențiere în cadrul regimului morfodinamic, caracteristici ce sunt mascate printr-o estompare a profilului general.

Prezentarea acestor dezavantaje ale tehnicii de lucru pentru coastele joase sau înalte reflectă limitările absolut firești impuse de sursa primară a informației, respectiv materialul cartografic. Marea importanță a utilizării MNAT în acest caz apare însă dintr-o foarte bună aplicabilitate la nivelul morfometriei unităților majore din cadrul coastei: țărm, versant litoral, glacis litoral, șelf. Utilizatorul este obligat în acest caz să prezinte un background serios în probleme de geomorfologie costieră.

Atît țărmurilor joase cât și celor înalte li se aplică aceiași tehnică de realizare a MNAT de detaliu, cu rezoluție sub 5m: ridicarea de teren proprie (fig. 8) a unităților morfologice de tipul conurilor de rever, dune, plaje, sistem de șanțuri și bare submerse, platforme de țărm, faleze etc.

Fig. 7 MNAT pentru țărmul Mangalia-Vama Veche prezintă o faleză cu profil uniform, în timp ce terenul indică variații ale profilului:

A faleză cu pante mari;
B platforma țărmului ce nu apare pe model;
C rupturi de pantă în cadrul aceluiași profil ce nu apar pe MNAT.

foto: Șt. Constantinescu, mai 2005

Fig. 8 Reprezentarea unui MNAT pentru un sector de țărm jos cu ilustrarea morfologiei specifice sistemului dunicol și variațiile în aspectul plajei
(după Alfred Vespremeanu-Stroe, 2004)

Concluzii

Sperăm în final ca observațiile noastre să ilustreze diferențierile existente la nivelul reliefului costier, nefiind nici pe departe analizate în totalitate. Chiar dacă tehnica de lucru este aceiași, particularitățile fiecărui țărm ridică probleme diferite ce necesită corecții locale. Un MNAT aflat la interfața uscat-apă va reflecta o situație punctuală, dinamica ridicată a proceselor necesitând repetarea studiilor pentru perioade lungi de timp. Numai astfel se pot intui modelele comportamentale și dinamice ale reliefului.

Bibliografie

Constantinescu, Șt., (2004), Nomenclatura tarmurilor înalte, Studii si Cercetari de Oceanografie Costiera, I, 83-95, Ed. Univ. București.
Vespremeanu-Stroe A., Constantinescu Șt., (2002), Mic glosar al termenilor folosiți în geomorfologia costieră, Terra, XXXI, p.171-176