Ce este harta?

Harta este cel mai înalt privilegiu al gândirii geografice. De-a lungul timpului, acest concept a evoluat, înregistrând numeroase interpretări. Iată câteva dintre acestea:

“O reprezentare a globului pământesc sau a unei porțiuni a lui, pe o suprafață plană” (Edward Phillips, “The new world of words”, 6th edition, ed. by J.K., London, 1706).

“O descriere a Pământului sau a unei părți din el proiectat pe o suprafață plană, care ne arată forma țărilor, râurile, situarea orașelor, dealurile, pădurile și alte elemente” (John Harris, “Lexicon tehnicum, an universal English dictionary of arts and sciences”, London, 1708).

“O figură plană reprezentând câteva părți ale suprafeței Pământului conform cu legile perspectivei, sau, o proiectare a globului terestru în întregime (sau a unei părți a lui) în plan, descriind câteva țări, insule, mări, râuri, situarea orașelor, a pădurilor, dealurilor, etc. Hărțile universale expun întreaga suprafață a Pământului sau două emisfere. Hărțile locale, înfățișează o parte a unei regiuni” (Nathan Bailey “Dictionarium Britanicum”, London, 1730).

“O descriere sau o proiecție a întregii lumi sau a unei părți din aceasta pe o suprafață plană, în care situarea conturului țărilor se face în deplin respect față de posesia spațiului particular sau în relație cu granițele națiunilor, descriere făcută în acord cu legile perspectivei” (Tomas Dyche, William Pardons, “A new general English dictionary”, London, 1744).

“O imagine geografică în care uscaturile și mările sunt reprezentate conform cu latitudinea și longitudinea lor” (Samuel Johnson, “A dictionary of the English language”, London, 1755).

“Descrierea iconografică a Pământului” (A.F. Busching, 1762, citat de D.H. Maling, “Cartographic Journal”, xx (1983), pag. 113).

“Hărțile diferă de globuri, precum o pictură diferă de o statuie” (William Guthrie, 1770, citat de Alan Downes “The bibliographic dinosaurs of Georgian geography” (1714-1830), “Geographical Journal”, cxxxvii (1971), pag. 383).

“O reprezentare lineală a țărilor în proporții juste” (Mylius, “School dictionary of the English language”, London, 1819).

“Suprafața Pământului reprezentată în plan, la scară mai mare sau mai mică, conform cu circumstanțele” (David Brewster, “The Edinburgh encyclopaedia”, Edinburgh, 1830).

“O imagine a Pământului arătând poziția relativă a locurilor de pe Pământ sau a stelelor în ceruri” (E. Smedley et al., “Encyclopaedia metropolitana”, London, 1845).

“O descriere în suprafață plană a lumii în general, sau a unui oraș sau râu, redând forma generală sau particularitățile geografice” (F.W. Fairholt, “A dictionary of terms in art”, London, 1855).

“O reprezentare pe o suprafață plană a unei părți sau a întregii suprafețe a Pământului, fiecare punct corespunzând unei poziții în acord cu legile perspectivei care se cheamă proiecție sa mai bine zis proiecție cartografică” (William Dwight Withney “The century dictionary: an enciclopedic lexicon of the English language”, vol. iv-vi, New York, 1889).

“Dacă o persoană aflată într-un balon la mare înălțime schițează ceea ce vede pe o suprafață plană cum este foaia de hârtie, accea se va numi hartă” (T.H. Huxley, “Physiography: an introduction to the study of nature”, London, 1893).

“Un desen al suprafeței Pământului pe o suprafață plană (hârtie sau alt material) în concordanță cu scara, arătând mărimile proporțional, forma și poziția relativă a locurilor” (“Cassell′s concise encyclopaedia”, London, 1896).

“Într-un sens, o expresie picturală în simboluri definite și condensate, fiecare din ele încărcate de sens” (Archibald Geikie, “The use of Ordonance maps in teaching geography”, Geographical Teacher, i, 1902).

“Într-o formă convenabilă și la o scară redusă, o astfel de imagine a țării reprezentate, conduce la o idee justă asupra acelei țări” (H.O. Arnold-Forster, “This world of ours: an introduction to the study of geography”, London, 1904, pag. 78).

“O abstractizare a trăsăturilor esențiale a unei țări. Ajutorul neprețuit pentru o călătorie mentală care oferă mai multe informații decât călătoria propriu-zisă” (R.G. Collingwood, “Speculum mentis, or the map knowledge” Oxford, 1924, pag. 309).

“O reprezentare a unei porțiuni mai mari sau mai mici din suprafața Pământului, accentuând factorii geofizici, naturali și culturali” (Max Eckert, “Kartenkunde”, 1930).

“Rezultatul dorinței oamenilor de a da o expresie geografică cunoștințelor și ideilor referitoare la caracteristicile și distribuția trăsăturilor esențiale ale Pământului” (F.J. North, “Maps, their history and uses, with special reference to Wales”, Cardiff, 1933, pag. 33).

“Reprezentarea redusă, condițională, a unei părți din sfera terestră în plan, obținută cu ajutorul proiecțiilor, oferind trăsăturile esențiale ale caracteristicilor geografice ale acelei suprafețe” (“Great sovietic encyclopedia”, 1937, citată de Stanislaw Oetkiewicz, “Actes du xi-e Congres International d′Histoire des Sciences”, Varșovia-Cracovia, iv, 1965, pag. 273).

“Reprezentarea grafică a cunoștințelor despre suprafața Pământului, cu toate caracteristicile sale” (C.H. Deez, 1943, citat de D.H. Maling, “The origin of that definition”, “Cartographic Journal”, xxviii, (1991), pag. 222).

“Planul este forma unui obiect sau a unui grup de obiecte așa cum apar când le privim de sus. Hărțile sunt planuri la scări mici, reprezentând mari suprafețe” (F.M. Miller, “The physical basis of geography”, 4th ed., London, 1943).

“O reprezentare a fenomenelor spațiale a unei porțiuni a Pământului proiectată în plan. În comparație cu o fotografie, ea costituie o abstractizare, reprezentarea făcându-se cu ajutorul simbolurilor punctiforme, lineare și areale” (E. Meynen, “Geogr. Taschenbuch”, 1949).

“Un document grafic asupra unei localități, fiind mai precis decât descrierea prin cuvinte” (R.A. Skelton, “Decorative printed maps of the 15th to 18th centuries”, London, 1952, pag. 1).

“Un produs care are scopul de a explica pe cale grafică relațiile mutuale ale punctelor care alcătuiesc suprafața Pământului”, (G.R. Crone, “Maps and their makers: an introduction to the study of cartography”, London, 1953, pag. 1).

“Reprezentarea într-o suprafață plană, la o scară prestabilită a trăsăturilor fizice (naturale și artificiale) a unei părți sau a întregii suprafețe terestre, utilizând semne și simboluri” (American Society of Civil Engineers, “Definition of surveying, mapping and related terms”, New-York 1954, pag. 7).

“Reprezentarea grafică a unei părți din suprafața Pământului, în miniatură, încorporând informații selectate, pe o suprafață plană” (P.T. Silley, “Topographical maps and photographic interpretation”, London, 1955, pag. vii).

“Reprezentarea redusă, generalizată și matematic definită a suprafeței Pământului, arătând distribuția țărilor și relațiile reciproce a diferitelor fenomene naturale și sociale, în concordanță cu titlul hărții” (K.A. Salischev, “Foundations of map science”, 1959).

“Imaginea selectivă, simbolizată și generalizată, la o scară redusă, a distribuției spațiale a fenomenelor pe o arie largă” (Erwin Raisz, “Principles of cartography”, New-York, 1962, pag. 294).

“O reprezentare proporțională a unei anumite zone de pe suprafața Pământului, utilizând anumite convenții” (G.R. Crone, “Background to geography”, London, 1964, pag. 80).

“Produsul grafic care are rolul primordial de a servi la la reducerea la scară a suprafeței Pământului, în scopul “citirii”, prezentării sau analizei poziției spațiale și relațiilor reciproce a fenomenelor reprezentate” (A.H. Robinson, citat de David L. Sills, “International encyclopedia of the social sciences”, MacMillan Co. and Free Press, 1968).

“O reprezentare pe o suprafață plană (hârtie, carton, plastic, pânză sau alt material) a trăsăturilor unei părți a suprafeței Pământului, desenată la o scară specifică. Această reprezentare evidevt implică un anumit grad de generalizare, selectivitate și convenționalism, conform cu scara de lucru și cu detaliul implicat” (F.J. Monkhouse, “A dictionary of geography”, 2nd ed., London, 1972).

“O reprezentare (în mod normal la scară și pe un mediu plan) a selecției unui material sau a unor trăsături abstracte aflate în relație cu suprafața terestră” (International Cartographic Association Commision II, “Multilingual dictionary of technical terms in cartography”, Wiesbaden, 1973, pag. 7).

“Reprezentarea bidimensională a peisajului” (R. Munsell, “An introduction to models in geography”, London, 1975, pag. 51).

“Tradițional, o hartă este spațiul care marchează ceea ce s-a stabilit, redând poziția elementelor reprezentate și relațiile spațiale dintre acestea” (Arthur H. Robinson, Barbara Bartz Petchenik, “The nature of maps: essays toward understanding maps and mapping”, Chicago, 1976, pag. 15).

“O reprezentare grafică în plan a suprafeței Pământului sau a unei părți din el, prezentând caracteristici geografice. Acestea sunt prezentate în conformitate cu puncte geodezice, sisteme reticulare și scări” (Stella E. Stiegler, “A dictionary of the earth sciences”, London, 1976).

“O hartă este cel mai simplu și mai elegant mod de prezentare a datelor variabile pe o suprafață. Este un model bidimensional pe care mintea omenească îl recunoaște și îl înțelege cu ușurință, și care oferă informații calitative și cantitative” (T.A. Margerison, “Computers and the renaissance of cartography”, London, 1976, pag. 3).

“O imagine geografică a environmentului” (P.C. Muehrcke, “Map use: reading, analysis, and interpretation”, Madison, 1978, pag. 2).

“O reprezentare spațială, dimensional-sistematică, în care sunt definibile matematic relațiile dintre obiectele reprezentate, realizată de obicei pe o suprafață plană. Această reprezentare ne arată numai o selecție geografică a fenomenelor generalizate (simplificate, clasificate, etc.)” (A.H. Robinson, R. Sale, J. Morisson, “Elements of cartography”, 4th ed., New-York, 1978, pag. 4).

“Un sistem formal de comunicare a informației spațiale” (Michael Blakemore, J.B. Harley, “Cartographica”, xvii, 1980, pag. 13).

“O imagine grafică sau diagramă, realizată de obicei în două dimensiuni, a unei părți din suprafața Pământului (sau a întregii suprafețe), a unei zone cartografiate; o schemă folosită prntru transferul informației selectate de pe suprafața cartată, către utilizatorul hărții” (John Loxton, “Practical map production”, Chichester, 1980, pag. 1).

“Imaginea hărții este o reprezentare structurată cartografic, a informației spațiale selectate” (R.J. Johnston, Derek Gregory, David M. Smith, “The dictionary of human geography”, Oxford, 1981).

“O formă grafică de comunicare destinată să acopere informația environmentală” (A.G. Hodgkiss, “Understanding maps: a systematic history of their use and development”, Folkestone, 1981).

“Reprezentarea simbolică a lumii reale” (Elspeth Graham, “Maps, metaphors and muddles”, “Professional Geographer”, xxxiv, 1982, pag. 257).

“Reprezentarea grafică a relațiilor spațiale și a formelor” (A.H. Robinson, R.D. Sale, J.L. Morrison, P.C. Muehrcke, “Elements of cartography”, 5th ed., New-York, 1984, pag. 3).

“Reprezentarea grafică care facilitează înțelegerea spațială a lucrurilor, conceptelor, condițiilor, proceselor și evenimentelor din lumea omenească” (J.B. Harley, David Woodward, “The history of cartography”, i, Chicago, 1987, pag. xvi).

“Reprezentarea holistică a realității spațiale. Harta este în primul rând o abstractizare intelectuală a realității spațiale. Ea este subsecvent comunicată, modelată și codată într-o formă care exploatează capacitatea de percepție spațială” (M. Visvalingham, “British Cartographic Society Newsletter”, i, 1989).

“O imagine grafică bidimensională care ne prezintă localizarea lucrurilor în spațiu, lucruri care relaționează cu suprafața terestră. Ea se deosebește de o imagine picturală sau de o diagramă prin două caracteristici: prima, este perspectivă, este proiecția ortogonală a Pământului tridimensional pe o suprafață plană; a doua, nu descrie pictural lucrurile ci le reprezintă folosind semne convenționale, plasate în diverse clase sau categorii” (J.S. Keates, “Cartographic design and production”, 2nd ed., Harlow, 1989, pag. 3).

“Harta structurează informația grafic, în două dimensiuni” (Mark Monmonier, “Maps with the news: the development of American journalistic cartography”, Chicago&London, 1989, pag. 1).

“O reprezentare grafică a mediului, conținând două categorii de elemente: pictoriale (iconice) și non-pictoriale” (David Turnbull, “Maps are territories, science is an atlas”, Geelong, 1989, pag. 3).

“O reprezentare a mediului incluzând aspecte environmentale fizice și culturale” (Borden D. Dent, “Cartography-thematic map design”, 2nd ed., Dubuque, 1990).

“O abstractizare a realității folosită pentru analiza, stocarea și comunicarea informațiilor privitoare la locații, atribute și interrelații între fenomene fizice și sociale distribuite pe suprafața Pământului” (John Campbell, “Introductory cartography”, ? USA, 2nd ed., 1991, pag. 1).

“Un instrument de comunicare care transmite informații despre teme spațiale a căror dispunere se face conform cu o scară și o proiecție prestabilite, corespunzător cu structura spațială reală a obiectelor reprezentate” (D. Ucar, “Semantics of the map”-“Cartographic Journal”, xxix, 1992, pag. 153).

“Un mediu comprehensiv care înregistrează și comunică relații spațiale și forme, referindu-se la fenomene geografice, dar nu numai” (S. Cassettari, S.A. Fagg, M. Vishvalingham, “Cartography and geographical information systems”-“Cartographic Journal”, xxix, 1992, pag. 51).

“Un raport sub formă grafică al unei ridicări topografice” (S.V. Estopinal, “A guide to understanding land surveys” 2nd ed., New-York, 1993).

“O imagine simbolizată a realității geografice reprezentând anumite caracteristici (selectate) rezultat din efortul creativ al cartografilor și destinat folosinței în scopul relevării relațiilor spațiale” (Michael Wood, “Wither maps and map design”-“Bulletin of the Society of Cartographers”, xxvii, 1993, pag. 8).

…și exemplele ar putea continua. Cu siguranță că lucrurile nu se vor opri aici.