Cartografierea geomorfologică. Evoluție și tendințe II

Cartografierea geomorfologică la nivel național

În România, preocupările pentru legenda și harta geomorfologică au fost sincrone cu manifestările de la nivel internațional. Realizările cele mai importante sunt prezentate în ordine cronologică într-un tablou centralizator (tabel 2).

Realizarea cartografică	Sursa	Descriere
1960 – Harta geomorfologică a României 1:1 500 000	Monografia geografică a R.P.R. (1960) Autori: P.Coteț et al	Fondul general = structura și litologia prin culori și hașuri (L); Vârsta = complexe geomorfologice prin tente de culori și hașuri (V); Geneza = lăsată în plan secundar, descrisă în căsuța legendei și prin câteva simboluri diferențiate prin culori (G) (fig. 1)
1964 – Prima legendă geomorfologică elaborată în România	G. Posea, N. Popescu (1964)	Fondul hărții este dat de suprafețe morfogenetice etajate și de versanți (M); Vârsta = prin culori (V); Geneza = simboluri prin culori diferite (G); eșantionul de hartă realizat de autori accentuează suprafețele plane și înclinate, diferențiate prin vârstă și trece în plan secund geneza formelor de relief. (fig. 2)
1976 – Harta geomorfologică a României 1:1 000 000	Institutul de Geografie al Academiei Române	Harta pune accent pe morfografie și morfometrie. Morfometria = redată prin tente de culoare, funcție de treptele de relief (M); Vârsta = specificată în principalele titluri ale legendei, în conformitate cu marile unități morfografice (V); Geneza = este trecută în plan secundar, aproape neglijată (G) (fig. 3).
1971 – 1978 Legenda geomorfologică detaliată 1:50 000; 1:25 000	C. Martiniuc (nepublicat), I. Ungureanu (1978), prelucrare după Klimaszewski (1965)	Geneza reliefului – prin 306 simboluri grupate pe culori. Hărțile geomorfologice realizate de Ichim et al. (1976), Ichim (1979) au avut la bază această legendă
1976 – 1987 Harta geomorfologică a României 1:200 000	L. Badea (coord)	Fondul general al hărții este dat de geodeclivitate (M); Tipul depozitelor superficiale prin hașuri (L); Geneza reliefului – peste 220 simboluri prin culori separate (G). Vârsta reliefului nu este specificată. Hărțile rezultate sunt greu de citit, se confundă hașurile structural-litologice cu cele de fragmentare; simbolurile categoriilor morfografice se confunda cu simbolurile genetice.
1976 – Harta geomorfologică generală 1:50 000	I.Ichim, N. Rădoane, M. Rădoane	Categorii structurale si litologice (fondul general al hărții) – 15 simboluri (L); Geodeclivitatea – săgeți cu valoarea pantei (M); Geneza – prin 108 simboluri (G); Vârsta – prin litere și cifre (V). Hărțile rezultate (foile Piatra Neamț și Gheorgheni) sunt expresive, dar destul de greu de citit din cauza lipsei culorilor (fig. 4)
1979 – Harta geomorfologică generală 1:50 000	I.Ichim	Geodeclivitatea = patru categorii de pante (fondul general al hărții) prin tente de culoare (M); Geneza reliefului = simboluri de diferite culori (G), grupate cronologic (V). Harta rezultată (Munții Stânișoara) în 8 culori este expresivă, ușor de citit. Concepția hărții se apropie cel mai mult de principiul MGV al legendei poloneze (fig. 5)
1980 – Harta geomorfologică a României 1:400 000	G. Posea, L. Badea	Autorii se declară adepții principiului MGV prin conturarea exactă a arealului de extindere a diferitelor tipuri de suprafețe morfogenetice sau prin semne convenționale, toate grupate pe categorii de agenți și vârste. Morfologia = curbe de nivel (M); Morfogeneza = delimitarea suprafețelor morfogenetice (G), plane sau înclinate, dominate de un anume agent și cu o anumită Vârstă (V). Obs. Prea mare subiectivism în aprecierea genezei și vârstei unei suprafețe care de regulă este poligenetică.
2000 – Harta geomorfologică generală 1:50 000	N. Popescu, M. Ielenicz	Legenda este dominată de aceeași concepție a suprafețelor morfogenetice (Posea, Popescu, 1964). Se renunță la principiul MGV, punându-se accent aproape exclusiv pe geneza formelor de relief. Obs. Versanții sunt prezentați generic cu tente de culoare pentru trei categorii de pante. Or, tot cu tente de culoare sunt prezentate și alte forme de relief ce intra în categoria de pante considerate pentru versanți (glacisurile terminale de versant, piemonturile etc) ceea ce duce la confuzii, deoarece nu se pot combina doua tente diferite de culoare. (fig. 6)

Tabel 2. Principalele realizări în cartografia geomorfologică românească

Prima hartă geomorfologică a României este elaborată de un grup de geografi, avându-l în frunte pe P. Coteț (fig. 1), în cadrul Monografiei geografice a R.P. Române (1960). Profund influențată de experiența rusă, harta este dominată de elementul structural și litologic. Pe acest fundal sunt separate unități de relief prin tente de culori și hașuri. Partea genetică a reliefului este lăsată în plan secundar, fiind descrisă vag la căsuța legendei sau printr-o simbolistică sumară în diferite culori (principiul LVG). Această caracterizare nu diminuează importanța primei hărți a reliefului României. Realizată în scara 1: 1 500 000, este o construcție de mare valoare și deschizătoare de drumuri pentru geomorfologia românească și, în ce ne privește, pentru cartografia geomorfologică.

Fig. 1. Extras din Harta geomorfologică a României, scara 1: 1 500 000 (Coteț, 1960)

În 1964 a fost publicată prima legendă geomorfologică generală din România (Posea, Popescu, 1964) (fig. 2). Accentul este pus pe conturarea formelor de relief ca suprafețe morfogenetice etajate (ca suprafețe orizontale și cvasi-orizontale) și ca suprafețe înclinate (versanți), toate separate geocronologic. Peste acestea se suprapun semne ce redau diferite forme genetice de relief, reprezentate la scara hărții. În plus, harta cuprinde și câteva curbe de nivel semnificative. Legat de principiile care stau la baza hărții geomorfologice, putem aprecia că cei doi autori au pus accentul pe morfologie (prin identificarea suprafețelor plane și înclinate și curbe de nivel), apoi vârstă și abia în al treilea rând pe geneză (principiul MVG).

Fig. 2. Extras din Harta geomorfologică generală, 1:50 000 (Posea, Popescu, 1964)

Între 1972-1978, o echipă de geomorfologi de la Institutul de Geografie al Academiei Române, coordonată de Lucian Badea, elaborează Harta geomorfologică a R.S. România în scară 1:1 000 000 (fig. 3). Fondul general al hărții este dat de morfometria reliefului, prin tente de culoare în funcție de altitudinea treptelor de relief (M). La legendă sunt descrise apoi apartenența fiecărui etaj altitudinal la complexul tectono-structuralo-litologic corespunzător (L). În ce privește geneza formelor de relief, problema este enunțată sumar în textul legendei (G), iar vârsta, doar la capitolele principale ale legendei (V). Astfel, principiul ales este MLGV. Interesant de observat că dacă suprapunem arealele principalelor forme de relief identificate și pe o hartă (1960) și pe cealaltă (1978), chiar dacă au fost elaborate pe principii diferite, acestea coincid în proporție foarte mare. Coincidența respectivă a fost deseori comentată malițios în cadrul reuniunilor științifice la vremea respectivă (I. Ichim, comunicare personală).

Fig. 3. Extras din Harta geomorfologică a României, scara 1: 1 000 000 (Institutul de Geografie, 1976)

Oricum, preocupările privind acest domeniu de cercetare erau deosebit de efervescente în toate centrele unde activau geomorfologii, fie universități, institute sau stațiuni de cercetare. În perioada 1971-1978 la Iași, C. Martiniuc (1971, manuscris), Irina Ungureanu (1978) au elaborat o legendă geomorfologică detaliată, în care principiul fundamental este geneza reliefului, reprezentat prin 306 simboluri. De fapt, legenda elaborată este o adaptare după legenda poloneză a lui Klimașewski (1963). Autorii nu au realizat hărți pe baza acestei legende, dar elevii lui Martiniuc au folosit-o în lucrările lor (Ichim et al., 1976 – fig. 4; Ichim, 1979). Harta geomorfologică a Munților Stânișoara (Ichim, 1979) (fig. 5) rămâne și în prezent un model de claritate, de logică și profesionalism în cartografia geomorfologică românească. Construită în 8 culori, este expresivă, ușor de citit și respectă principiul MGV al legendei poloneze.

Fig. 4. Extrase din Harta geomorfologică generală scara 1: 50 000, foile Gheorgheni și Piatra Neamț realizate în alb-negru pe baza legendei Martiniuc (1971) (Ichim, Rădoane, Rădoane, 1976-manuscris)

Fig. 5. Fragment din Harta geomorfologică generală a Munților Stânișoara (Ichim, 1979)

Între 1976 și 1987, L. Badea a coordonat un ambițios program de elaborare a hărții geomorfologice a României în scara 1:200 000, după o legendă care combină geodeclivitatea (M), tipul depozitelor superficiale (L), geneza reliefului prin 220 de simboluri (G), fără specificarea vârstei. Foile cartografice nu au ajuns să fie publicate din cauza costurilor mari, a dificultăților tehnice în redarea culorilor, hașurilor, simbolurilor (multe din ele suprapunându-se) etc. Analizând câteva foi pentru partea de est a României în stadiu de manuscris, am putut observa că, pe ansamblu, harta respectivă este neclară, greu de citit și puțin atractivă, la nivelul tehnicilor de desen din anii 1980.

În 1980 este publicată Harta geomorfologică a României, la scara 1: 400 000. Concepția hărții are la bază legenda geomorfologică elaborată de Posea și Popescu (1964) pe așa numitul „_principiu al tipurilor de suprafețe_”, considerate după geneză și separate după vârstă. Aceste suprafețe reprezintă fondul general al hărții pe care apoi sunt suprapuse, prin simboluri, formele subsecvente, minore, diferențiate genetic. Prin aceasta, autorii se declară adepții principiului MGV prin conturarea exactă a arealului de extindere a diferitelor tipuri de suprafețe morfogenetice sau prin semne convenționale, toate grupate pe categorii de agenți și vârste.

În aceeași concepție, a tipurilor de suprafețe, apare Harta geomorfologică generală în scara 1:50 000 (Popescu, 2000). În construcția ei (de exemplu, foaia Victoria) (fig. 6), se renunță la principiul MGV enunțat de Posea și Popescu (1964), deși se folosește, în mare parte, aceeași legendă. Pe hartă apar numeroase confuzii, de exemplu, versanții sunt prezentați generic, cu tente de culoare pentru trei categorii de pante. Or, tot cu tente de culoare sunt prezentate și alte forme de relief care, după valorile de pantă specificate la legendă, intră în categoria versanților (glacisurile terminale de versant, piemonturile etc). Aceasta dă naștere la semne de întrebare și nedumeriri între legendă și hartă.

Fig. 6. Extras din Harta geomorfologică generală, 1: 50000, foaia Victoria (Popescu, 2000)

Cu aceasta se încheie trecerea în revistă a celor mai importante realizări cartografice din geomorfologia românească. În ultimul deceniu nu am mai remarcat preocupări pentru harta geomorfologică generală, foarte mulți autori preferând abordarea pragmatică în acest domeniu și anume, realizarea de hărți cu un scop specific. Un exemplu popular în acest sens îl reprezintă hărțile de hazard și risc geomorfologic care se concentrează numai pe acele procese responsabile de hazarduri, într-o anume regiune (Keinholz, 1978; Bălteanu et al, 1989; Cioacă et al., 1993; Grecu, 2002; Mihai, Șandric, 2004; Armaș, 2006; Mihai el al, 2010; Bălteanu et al, 2010).

În schimb, din 2006 încoace se manifestă o preocupare timidă, mai ales, din partea tinerilor geomorfologi (Condurachi, 2006; Mihai el al, 2008), de elaborare a unor hărți geomorfologice în sistem GIS, în strânsă relație cu manifestările internaționale în domeniu. Dar despre acest fenomen vom discuta în următoarea parte.

Bibliografie

ARMAȘ IULIANA. 2006. Risc și vulnerabilitate. Metode de evaluare aplicate în geomorfologie, Editura Universității din București, 200 p.
BADEA L.(coord.).1976-1987. Harta geomorfologică generală. Sc. 1:200 000, Institutul de Geografie al Academiei Române, București (manuscris).
BĂLTEANU D., DINU MIHAELA, CIOACĂ A. (1989), Hărțile de risc geomorfologic, Exemplificări din Subcarpații și Piemontul Getic, Studii și Cercetări de Geografie, 36.
BĂLTEANU D., CHENDEȘ V., SIMA M. 2009. GIS landslide hazard map of Romania, GIM International, vol. 23, nr. 4.
BĂLTEANU D., CHENDEȘ V., SIMA MIHAELA , ENCIU P. 2010. A country-wide spatial assessment of landslide susceptibility in Romania, Geomorphology, 125, publicat online.
CIOACĂ A., BĂLTEANU D., DINU MIHAELA, CONSTANTIN MIHAELA. 1993. Studiul unor cazuri de risc geomorfologic în Carpații de Curbură, Studii și cercetări de geografie, XL, 1, 43-55.
CONDORACHI, D. 2006. Studiu fizico-geografic al zonei deluroase dintre văile Lohan și Horincea, Editura Stef, Iași.
CONDORACHI, D. 2010. Geomorphological mapping using GIS for large tableland areas – An example for Fălciu Hills, in Eastern Romania, Carpathian Journal of Earth and Environmental Sciences, in press.
COTEȚ P. 1960. Harta geomorfologică a R.P. Române, în Monografia geografică a R.P.R., vol.I, Geografia fizică, Editura Academiei Române, București.
GRECU FLOARE (2002), Risk – Prone Lands in Hilly Regions: Mapping Stages, Applied geomorphology: Theory and Practice, Edited by R.J. Allison, J. Wiley & Sons, Ltd.
GRIGORE M. 1981. Munții Semenic. Potențialul reliefului. Editura Academiei Române, București.
ICHIM I. 1979. Munții Stânișoara. Studiu geomorfologic. Ed. Academiei, Bucuresti.
ICHIM I., RĂDOANE MARIA, RĂDOANE N. 1976. Harta geomorfologică generală, sc. 1:50000, foile Piatra Neamț și Gheorgheni, Universitatea “Ștefan cel Mare” Suceava (manuscris).
KIENHOLZ H. (1978), Maps of Geomorphology and Natural Hazards of Grindelwald, Switzerland, Scale 1:10 000. Arctic and Alpine Research, 10.
MARTINIUC C. 1971. Legenda hărților geomorfologice detaliate, Universitatea “Al.I.Cuza” Iași (manuscris).
MARTINIUC, C., BĂCĂUANU, V.1964. Problémes de géomorphologie appliquée dans la systématisation des villes en Moldavie, RR GGG, serie de Geographie, 8.
MIHAI, B.A., ȘANDRIC, I. 2004. Relief accessibility mapping and analysis in middle mountain areas. A case study in Postavaru-Piatra Mare-Clabucetele Predealului Mts. (Curvature Carpathians), Studia Geomorphologica Carpatho-Balcanica, 38, p. 113-122.
MIHAI B.A. 2005. Munții Timișului (Carpații Curburii). Potențial geomorfologic și amenajarea spațiului montan, Editura Universității din București, 409 p.
MIHAI B.A, ȘANDRIC I., CHIȚU Z. 2008. Some contributions to the drawing of the general geomorphic map using GIS tools. An application to Timis Mountains (Curvature Carpathians), Revista de Geomorfologie, 8, 39-50.
MIHAI B.A, ȘANDRIC I., SĂVULESCU I., CHIȚU Z. 2010.Detailed mapping of landslide susceptibility for urban planning purposes in Carpathian and Subcarpathian towns of Romania, in Gartner and Ortag (eds), Carthography and Central and East Europe, Springer-Verlag Berlin, 417- 429.
NIACȘU L. 2009. Atlasul solurilor din bazinul Pereschivului (Colinele Tutovei), Performantica, Iași, 78 p.
PATRICHE C.V. 2004. Cuantificarea eroziunii solului pe baza USLE folosind SIG și impactul acesteia asupra fertilității. Aplicație la teritoriul Podișului Central Moldovenesc dintre râurile Vaslui și Stavnic. Analele șt. ale Universității “Ștefan cel Mare” Suceava, s. geografie, XIII.
POPESCU N., IELENICZ M. 2000. La carte geomorphologique generale, Acte de la premiere rencontre geographique franco-roumaine, 13 – 20 mai 1999, Ed. Universitatii Bucuresti, 19 – 20.
POPP N. 1936. Clasificări geografice în Subcarpații Românești. Bul.Soc.rom.geogr., vol. LX.
POSEA GR., POPESCU N. 1964. Harta geomorfologică generală, Anal. Univ. București, Șt. Naturii, geologie – geografie, XIII, 1.
POSEA GR., POPESCU N. 1967. Importanța hărții geomorfologice în amenajările teritoriale, Studia Universitas Babeș – Bolyai, geologie – geografie, 2, Cluj Napoca.
POSEA GR., BADEA I. 1980. România – harta geomorfologică, scara 1: 400 000, Editura Didactică și Pedagogică, București.
POSEA GR., POPESCU N., IELENICZ M., GRIGORE M. 1987. Harta geomorfologică generală, în vol. Sinteze geografice. Lucrări practice. Materiale pentru perfecționarea profesorilor, Universitatea București.
POSEA GR., CIOACĂ A. 2003. Cartografierea geomorfologică, Edit. Fundației „România de Mâine”, București.
RĂDOANE M., RĂDOANE N. 2007. Geomorfologia aplicată, Editura Universității Suceava, 377 p.
UNGUREANU I. 1978. Hărți geomorfologice. Editura Junimea, Iași.
VASILINIUC I., URSU A. 2008. Studiul alunecărilor de teren ca factor de risc cu ajutorul SIG, in Rusu C (coord), Impactul riscurilor hidroclimatice și pedo-climatice asupra mediului în bazinul Bârladului, Performantica, 298-322.
VOICULESCU M. 2009. Snow avalanche evaluation in the Doamnei glacial valley of the Fagaras massif-Southern Carpathians, Romanian Carpathians, Natural Hazards, 51:459–475.