O fază în popularea țărilor românești. Informații privitoare la harta rusă (1835/1853)

INTRODUCERE

Disponibilitatea unui număr atât de mare (și în continuă creștere) de biblioteci digitale online a schimbat pentru totdeauna fața cercetărilor de arhivă. Lungile perioade de scotocire prin cataloage bătrâne, ce deseori ofereau puține satisfacții veritabile la finalul unei zile istovitoare de lucru, se restrâng pe zi ce trece. Cataloagele online, disponibile de oriunde, permit căutarea rapidă și facilă printr-un număr uriaș de documente, cărți, fotografii, hărți, înregistrări audio și multe altele, ba chiar și vizualizare și descărcare la rezoluții convenabile.
Revoluția digitală a imprimat însă cercetărilor actuale și un mare dezavantaj: ignorarea din ce în ce mai mult a documentelor nedigitizate sau a celor despre care internetul nu ne oferă prea multe informații.

Pe plan cartografic, lucrurile nu stau foarte diferit. Apariția și disponibilitatea Planurilor Directoare de Tragere în cadrul proiectului eHarta au avut un impact greu de cuantificat, dar bine vizibil și incontestabil. Colecția respectivă de hărți, cunoscută anterior de un număr restrâns de specialiști și practicieni, a ajuns astăzi pe buzele studenților încă din anii de licență, iar numărul celor care folosesc foile de hartă prin aplicații GIS este în creștere.

La polul opus se află multe materiale cartografice, dar acum ne vom opri doar la ceea ce în jargonul nostru geografic se numește „harta rusă”. O simplă căutare pe internet după aceste două cuvinte ne aruncă complet în afara subiectului, dacă nu adăugăm la coadă și anul 1835. Chiar și așa, din rezultatele obținute și considerate relevante, construirea unei imagini măcar rudimentare asupra naturii acestui material cartografic se dovedește neașteptat de dificilă. De aici s-au născut o serie de întrebări, care, repetându-se invariabil, au devenit ușor de anticipat; dintre acestea, cea mai sonoră este de departe: „unde o găsesc în format digital?”.
Trebuie totuși spus că marea majoritate a celor ce tânjesc după ea vor să o folosească în studii cu caracter local, deși puțini știu că scara hărții nu permite acest lucru. Paradoxal, multe studii cu caracter regional au omis-o complet din discuție, deși unele elemente de conținut o recomandă din plin pentru nivelul respectiv de analiză.

Cele mai multe din întrebările frecvente referitoare la harta rusă își pot găsi fără probleme răspunsul într-o lucrare pe care Constantin C. Giurescu i-a dedicat-o în exclusivitate, dar al cărei titlu nu trădează absolut deloc acest lucru: „Principatele Romîne la începutul secolului XIX”. Abia subtitlul aduce lămurirea izbăvitoare: „Constatări istorice, geografice, economice și statistice pe temeiul hărții ruse din 1835”.

În afara lucrării lui Giurescu, materialul cartografic a fost descris sau folosit în cercetări și de G. Vâlsan, Gh. Zagoriț, Vintilă Mihăilescu, Ion Băcilă și Gh. Mihăilescu (ultimul în 1932), ceea ce arată totuși că harta s-a bucurat de o oarecare notorietate și face aparent de neînțeles modul prin care ea și-a căpătat caracterul actual de El Dorado.

Răspunsul îl bănuim a fi în legătură cu accesul la lucrările autorilor mai-sus pomeniți, precum și la hartă însăși. Dincolo de faptul că cea mai mare parte a acestora constituie articole al căror titlu iarăși nu sugerează vreo legătură cu harta, periodicele în care ele au fost publicate nu sunt disponibile decât în puține biblioteci, necum online. Harta în sine se află în cea mai notorie colecție de hărți din țară, în cadrul Bibliotecii Academiei Române, și deși accesul la ea nu se poate spune că e dificil, lipsa unei copii digitale online face ca doar cei mai pasionați cercetători să ia calea B.A.R.-ului.

În spiritul unei corecte informării, dorim să aducem în discuție primul articol dedicat acestei hărți, semnat chiar de cel care a descoperit-o – George Vâlsan.
Aflând-o la Biblioteca Regală din Berlin, Vâlsan i-a sesizat imediat valoarea și a simțit nevoia să-și prezinte descoperirea în țară, cu atât mai mult cu cât până în secolul al XVIII-lea, spunea profesorul: „hărțile cu privire la țările românești sunt adevărate monstruozități”. În studiul său, prezentat la Societatea Geografică Română în ziua de 29 aprilie 1912 și publicat apoi în Buletinul Societății Regale Române de Geografie, Vâlsan face o analiză scurtă dar deosebit de cuprinzătoare a hărții, cu scopul declarat de a dezvălui un produs cartografic „atent lucrat” și de a atrage atenția asupra perspectivelor pe care le poate oferi în cercetările geografice și istorice.

George Vâlsan

Fără a neglija lucrarea lui Giurescu, articolul lui Vâlsan este o lectură obligatorie pentru cel ce dorește să înțeleagă și apoi să și facă uz de harta rusă din 1835. Nădăjduim să nu se mai scurgă mult timp până ce și harta în sine va fi disponibilă online, mai ales că Vâlsan afirma, în mod surprinzător, că ea „ este poate cea mai frumoasă hartă a timpului asupra țărilor românești”.

DOWNLOAD

O fază în popularea țărilor românești de G. Vâlsan (43 MB .pdf)