Implementarea GIS în modelarea viiturilor de versant

Atât în România, cât mai ales pe plan mondial, s-au realizat sinteze și modele de determinare a debitelor maxime provenite din viituri de versant, pentru diverse scopuri practice: realizarea de amenajări hidroenergetice și hidrotehnice, emiterea de avertizări și luarea de măsuri concrete de prevenire a riscului de viitură etc. Odată cu apariția G.I.S., modelele de analiză spațială a elementelor care influențează și condiționează propagarea undei de viitură s-au dezvoltat cu o rapiditate foarte mare datorită modalităților simple și rapide de manipulare și analiză a datelor grafice, stocate sub formă de layere tematice, dezvoltate de programele geoinformaționale.

Scopul principal cu care am pornit în realizarea studiului, implementarea SIG în modelarea viiturilor de versant, îl reprezintă realizarea unei lucrări metodologice care să pună la dispoziția utilizatorilor de programe informaționale geografice metode și modele de extragere automată a variabilelor de intrare în ecuațiile de calcul ale debitelor maxime provenite din viituri, implementarea acestora în ecuațiile de calcul și determinarea arealelor cu risc de manifestare a viiturilor.

Lucrarea de față este structurată pe patru capitole, care, interconectate, se materializează într-un model hidrologic pentru implementarea G.I.S. în modelarea
viiturilor de versant. Prin intermediul primului capitol s-au definit, pe baza literaturii de specialitate, arealele de geneză și manifestare a viiturilor de versant, identificându-
se metodologia clasică de calcul a debitelor maxime și structura unor modele hidrologice-G.I.S.

În a doua parte a lucrării am realizat baza de date G.I.S., pornind de la modalitățile de construire a bazei de date primare și definitivarea bazei de date derivate prin intermediul funcțiilor de analiză spațială cu aplicare în hidrologie. Baza de date, primară și derivată (modelul digital de elevație, direcția scurgerii, acumularea scurgerii etc.), are o importanță deosebită în procesul de modelare, deoarece ea constituie punctul de plecare pentru orice tip de model hidrologic.

În capitolul trei am prezentat modalități de identificare și selectare a bazinelor hidrografice utilizând G.I.S., precum și posibilitățile de cuantificare G.I.S. a elementelor și variabilelor de calcul a debitelor maxime. Implementarea G.I.S. în calculul debitelor maxime este, de asemenea, prezentată sub formă de modele și ecuații de calcul. Pentru a verifica corectitudinea datelor rezultate în urma implementării G.I.S în calculul debitelor maxime din viituri de versanți am apelat la diverse proceduri de validare, proceduri prezentate în capitolul trei.

Finalitatea ultimului capitol este aceea de identificare a arealelor cu diferite categorii de risc de apariție a viiturilor de versant pe baza a două modele hidro-
G.I.S, care, interconectate, se materializează într-un model complex de determinare a riscurilor.

În elaborarea acestui studiu am primit sprijin și am fost îndrumat de Prof. univ. dr. Ionel Haidu, căruia îi mulțumesc pentru încrederea acordată și sfaturile pe care mi le-a dat în tot acest timp.

Textul integral poate fi descărcat în format pdf (60MB).