Atlasul Căilor de Comunicații (1897)
de Cezar Buterez
Contextul apariției
La mijlocul secolului al XIX-lea, căile și mijloacele de transport din Țările Române nu cunoscuseră nicio evoluție față de perioadele mai vechi. Transportul pe uscat era dominat de carele cu boi, iar drumurile erau, cu puține excepții, de pământ și practicabile doar vara și pe timp uscat. Foarte multe din acestea erau descrise ca fiind dificile și adesea periculoase. Nu existau alternative, întrucât prima cale ferată a fost construită abia în 1869.
Perioada de amenajări mai însemnate începe după Unirea din 1859, când mai multe personalității ale lumii politice și științifice românești realizează importanța economică a dezvoltării căilor de comunicații și a infrastructurii. Mesajul domnesc, dat de Alexandru Ioan Cuza în decembrie 1859, menționa printre prioritățile economiei, construirea de drumuri, căi ferate, poduri și canale. În acest sens, sunt create instituții speciale, precum Ministerul Lucrărilor Publice și se mobilizează pentru prima dată o serie de resurse materiale și umane pentru construcția și întreținerea drumurilor, construcția de căi ferate și de poduri peste apele mari.
În timpul Regelui Carol I aceste activități s-au intensificat. De asemenea, apare și necesitatea ca rezultatele să fie cuantificate sub raport cartografic. La jubileul de 25 de ani de domnie a Suveranului, în anul 1891, o delegație de funcționari ai C.F.R.-ului, condusă de președintele consiliului de administrație, Al. Știrbei și directorul general G. Duca, îi prezintă acestuia un album care reprezintă căile de comunicație în România în anii 1866 și 1891.
Atlasul Căilor de Comunicații din 1897 este opera Ministerului Lucrărilor Publice, Diviziunea I, Poduri și Șosele. Planșele au fost tipărite la Stabilimentul de Arte Grafice „C. Ghiulea”, pe Calea Rahovei nr. 44, București.
Scara
Atlasul a fost realizat la scara 1:200.000 și cuprinde un total de 32 de planșe colorate, reprezentând județele Argeș, Bacău, Botoșani, Brăila, Buzău, Constanța, Covurlui, Dâmbovița, Dolj, Dorohoi, Fălciu, Gorj, Ialomița, Iași, Ilfov, Mehedinți, Muscel, Neamț, Olt, Prahova, Putna, Râmnicu Sărat, Roman, Romanați, Suceava, Tecuci, Teleorman, Tulcea, Tutova, Râmnicu Vâlcea, Vaslui și Vlașca. Sub aspect grafic, planșele prezintă mici diferențe în funcție de formele și suprafețele județelor.
Cuprinsul hărților
Așa cum indică și Bibliografia Istorică a României (sec. XIX, p.333), hărțile atlasului sunt rutiere și administrative. Rețeaua hidrografică apare ca fiind destul de detaliată, însă relieful nu este reprezentat.
Sub raport rutier, sunt prezente toate tipurile de drumuri, precum și starea acestora și căile ferate. Din punct de vedere administrativ, județele sunt împărțite doar în plăși și plaiuri, omițând comunele. Limitele acestora, precum și cele dintre județe sunt însă generalizate. În privința așezărilor umane, nivelul de detaliu coboară până la sate și cătune, însă apar doar cele cu acces rutier mai bun. La toate cele menționate se adaugă informații punctuale cu privire la existența carierelor de piatră, pietriș și nisip, completate în cazul câtorva planșe cu informații text plasate sub legendă.
Merită amintită și bogata oiconimie, care vine în completarea surselor documentare ale vremii, precum dicționarele geografice ale județelor.
Download
| Thumbnail | Județ | Download |
|---|---|---|
| Argeș | Jpeg |
| Bacău | Jpeg |
| Botoșani | Jpeg |
| Brăila | Jpeg |
| Buzău | Jpeg |
| Constanța | Jpeg |
| Covurlui | Jpeg |
|
| Dâmbovița | Jpeg |
| Dorohoi | Jpeg |
| Dolj | Jpeg |
| Fălciu | Jpeg |
| Gorj | Jpeg |
| Ialomița | Jpeg |
| Iași | Jpeg |
| Ilfov | Jpeg |
| Mehedinți | Jpeg |
| Muscel | Jpeg |
|
| Neamț | Jpeg |
| Olt | Jpeg |
| Prahova | Jpeg |
| Putna | Jpeg |
| Râmnicu-Sărat | Jpeg |
| Roman | Jpeg |
| Romanați | Jpeg |
| Suceava | Jpeg |
| Tecuci | Jpeg |
| Teleorman | Jpeg |
| Tulcea | Jpeg |
| Tutova | Jpeg |
| Vâlcea | Jpeg |
| Vaslui | Jpeg |
| Vlașca | Jpeg |
