Printre teancuri. Cartographia. Mapping Civilizations.

Cu regret observ că a trecut aproape un an de când nu am mai publicat nimic despre c(h)ărțile cu care m-am întâlnit. S-au adunat câteva și sper ca în rândurile următoare să le pot prezenta pe cele mai interesante.

Chiar dacă preferăm uneori să facem cumpăraturi online, satisfația descoperirii unor c(h)ărți prin anticariatele bucureștene rămâne una din marile bucurii pe care le poți avea. Contează foarte mult contextul în care reușești să găsești exemplare valoroase, drumul în sine fiind la fel de important ca și conținutul. Niciodată nu merg în anticariate/librării dimineața, pentru că nu ar mai avea niciun farmec. Prefer mereu ultimele ore ale după amiezii, dar este minunat dacă reușești să ajungi către finalul programului. O carte lustruită de praf și așezată într-un raft frumos, cu spoturi de lumină prinse în tavan, îmi oferă aceiași senzație cu cea a cumpărăturilor online: o necesitate, dar nu o plăcere. Mirosul trecut al paginilor, dezordinea teancurilor de cărți, praful coperților care se lipește pe mâini sunt tot atâtea aperitive care-ți stârnesc simțurile.

Duminica de ieri era prea luminoasă, aerul cald, care persista la orele la care unii servesc ceaiul, te bătea pe umăr amăgitor ca și cum vara nu s-ar fi terminat. Trebuia să mă întâlnesc la fântâna de la Arhitectură cu aceiași persoană ca și în postarea anterioară. Sosit mai devreme în centru, mă abat pe la o librărie pentru a-mi umple timpul. Din păcate nu am descoperit mai nimic interesant și la ora cuvenită am părăsit rafturile îndreptându-mi pașii către fântână, iar de aici plecăm spre terasă. De data aceasta atmosfera Bistroului Villacrosse avea în ea ceva straniu, iar ziua călduță anunța o seară răcoroasă. Pentru prima dată mă deranja mirosul de narghilea, iar vinul nu intra. După aproape două ore am părăsit terasa iar noaptea devenise brusc extrem de rece.

Primisem înapoi trei cărți grele, la propriu, iar sacul din spate mă determina să umblu, fără voia mea, cu nasul pe sus. Era mult prea devreme să merg spre casă, și am simțit nevoia să bântui pe străzi. Din stradă văd coperta cărții expusă în vitrină, cu titlul mare sărindu-ți ostentativ în ochi: Cartographia. Mapping Civilizations. Autorul este Vincent Virga dar imediat sub acesta stă scris: and The Library of Congress. Prețul era sub cel al unei sticle medii de vin. Perfect. Continuarea este simplă: altă terasă, prieteni, vinul intră, discuții, Nota și un taxi vă rog!

Încep să citesc de zor, dis de dimineață, iar toată această așteptare avea să merite din plin. Începutul este minunat: A map can be a storyteller, not only about the places documented on map, but also about the people who populate those places. Mi-am dat seama imediat că suntem pe aceiași lungime de undă, cartea era lipsită de matematizări savante, dar către o cartografie istorică din perspective culturale. The subject of maps is fourfold: people, society, culture and history. Minunat, dar chiar nu găsesc nimic despre dimensiunea artistică? Deorece hărțile organizează cunoașterea vizuală ele prezintă rădăcini puternice în… Un citat din Christian Jacob (specialist în cartografie istorică) aduce clarificări: They share a set of codes-geometric, chromatic, figurative, aesthetic-with painting and drawing, book illustration, calligraphy and arhitecture. Foarte frumos spus! Cum ar intra acum o țigare…

A map is a dream, an idea, an action, an emblem of human endeavor.

Primul capitol are cel mai potrivit titlu The Mediterranean World (The Babylonians, The Egyptians, The Greeks, The Etruscans, The Romans, The Islamic World, The Holy Land, The Mediteranean Sea). Am să încep cu ultimul subcapitol. Mă gândesc imediat că peste nici trei săptămâni voi fi iarăși în Sicilia, iar înălțimile Etnei par mult mai aproape…[Portolan charts] are the purest form of spatial writing, and they communicate directly the social implications of maps. Planșa 32 conține un portulan din 1559 specific școlii catalane. Observ dincolo de animalele tipice și un interesant monstru în Nordul Africii. Prezentarea din Noiembrie de la Timișoara. Trebuie să fac o copie hărții, așa că notez pagina.

Capitolul doi se intitulează The Three Part World: Asia, Africa, Europe. Planșele sunt foarte bine redate cu exemple pentru fiecare școală de cartografie în parte. Mă opresc puțin asupra cartografiei tibetane: The mandala map represents Samsara (the cycle of life and death) and why we are in Samsara. Viziunea tibetană asupra lumii este ilustrată în planșa 65.

Ajung la capitolul trei cu titlul: The Fourth Part: The Americas (Latin America, Anglo America). Harta 157 înfățisează minunata insulă Manhattan dintr-un manuscris datat 1639. O sumedenie de amintiri revin, iar pentru ca nostalgia să nu fie mai mare, sar la ultimul capitol: The Fifth Part: Oceania And Antarctica. De ce oare nu am început cu acesta? Hărțile polinezienilor, superba hartă Forlani (iar cu o sumedenie de monștrii!) și multe alte hărți minunate.

Epilogue: The Unseen Cultural World. Maps share the hidden component of ideas, and they can exert the psychological power attributed to books, movies and other works of art that stimulate th imagination and record the living elements in societies. Mă opresc asupra unor hărți interesante ca Map of the Human Genome iar puțin mai sus A student’s View of the World.

Afterword.I hope that you, the reader, have found in the pages of this book information that furthered your understanding of maps as cultural documents, the art and science of mapping and world history as expressed in maps.

Doream să mai scriu și despre alte c(h)ărți dar m-am lungit. Trebuie să urc și articolul, apoi urmează meciul și emisiunea lui Hefe pe Guerrilla. Am să revin. Seara aceasta cu siguranță nu va mai fi atât de rece…