Memoria vegetală și alte scrieri de bibliofilie.

Inițial doream să scriu o recenzie de carte, dar ulterior mi-am dat seama că nu vreau sa fac o analiză riguroasă, mai degrabă aceste însemnări se vor potrivi la secțiunea de blog. Ca să înțelegeți motivația, trebuie să vă povestesc cum au apărut aceste rânduri.

Ieri după amiază, într-o duminică aparent mohorâtă, am pornit din cartier spre centru. Este una din puținele zile în care te mai poți bucura de orașul tău, fără multă aglomerație, când în general oamenii preferă să stea acasă, să se odihnească în fața televizorului. Mai poți trăi acestă senzație doar în zilele toride de vară, când orașul parcă s-a golit de oameni (studenții și elevii sunt în vacanță, este perioada concediilor), iar Bucureștiul parcă îți aparține numai ție. Duminică după amiaza poți găsi unele librării sau anticariate deschise, iar cafenelele și barurile respriră și ele după nopțile grele de vineri și sâmbătă. În afara turiștilor sau a celor care ies total accidental în oraș, te poți recunoaște în cei care colindă pe străzi. Sunt oameni care doresc să respire, care și-au delectat simțurile în fața unor cărți, poate chiar au cumpărat ceva, iar ulterior își caută un colț de masă pentru a le răsfoi. Dacă alături de carte alegi și un pahar de vin, nu este niciun păcat, din contră o necesitate. Dacă ai și cu cine împărtăși acele clipe, simți cum vinul parcă are un gust mai bun…

Cărțile mele de ieri s-au intitulat Adventures in Ocean Exploration de Robert D. Ballard și Memoria vegetală de Umberto Eco. Le-am găsit la librăria Dalles și m-am îndreptat apoi spre Universitate. Trebuia să aștept pe cineva chiar la fântână și sosisem cu câteva minute mai devreme. Cartea lui Ballard trebuie citită cu mare atenție, știam că o să mă încânte, era un fel de desert al zilelor următoare, așa că m-am mulțumit doar să o răsfoiesc și să o miros. Am deschis apoi Memoria vegetală, motivul rândurilor de față.

Editura Rao, 2008

Cu toții am colecționat de mici câte ceva. Pentru cei trecuți de 30 de ani doresc să le reamintesc doar surprizele de gumă Turbo (cu mașini străine, care prindeau viteze de peste 200 pe oră!), revistele Pif, Rahan, Lucky Luke sau, revenind la guma de mestecat, nu trebuie să uităm celebra Bi-bip! Exemplele ar putea continua, trezind nostalgii cu fiecare marcă nerostită de prea mulți ani. Între timp am crescut, am început să colecționăm cărți, hărți, atlase, vederi etc. Rămâne însă aceiași puternică întrebare: ce se ascunde în spatele oricărui colecționar? Umberto Eco ne oferă răspunsul într-o carte minunată, o culegere de prelegeri ținute cu diferite ocazii. Aflăm astfel care este diferența dintre un bibliofil și un biblioman, ce motivație îl mână pe un individ să fure cărți, din ce motive unii taie pagini din cărțile bibliotecilor, sau de ce există anticari care vând hărți la bucată, desprinse din atlase. Foarte interesante sunt observațiile despre durata de viață a cărților, despre carii sau alte boli care le pot afecta.

A colecționa este o modalitate de a intra în posesia unui trecut care ne scapă.

Cartea este o asigurare de viață, un mic avans de nemurire.

Ritmul lecturii îl urmează pe cel al trupului, ritmul trupului îl urmează pe cel al lecturii. Nu citim numai cu creierul, citim cu întregul nostru trup…

Într-un album de vederi vechi, intitulat Saluti dalla Sicilia, am găsit săptămâna trecută o altă definiție a oricărei colecții, fie ea de timbre, șervețele, cutii de bere, sau chibrituri: A collection is always a sort of self-portait.

În atmosfera Bistroului Vilacrosse, am uitat rapid de cărți, am purtat discuții deosebit de plăcute, iar lumea din jur se animase ca într-o seară de sâmbătă. Mirosul de narghilea și țigări te învăluia, muzica de fundal era cât se poate de potrivită, iar paharele de vin scoteau acel sunet plăcut la ciocnire, făcând imposibilă o nouă zi de luni. Din păcate seara s-a încheiat cu aleași vorbe (Nota, vă rog!) iar eu mi-am reamintiti că trebuie să părăsesc centrul pentru a reveni în cartier.

Trezit de dimineață am început să citesc cartea lui Umberto Eco, privind din când în când la mica mea colecție de roci, la sulurile de hărți și atlase, la cărțile mele referitoare la Dobrogea și cât de bine le-ar sta tuturor acestora cu un pahar de …ceai alături.