Ideea principală pe care autorul o transmite este ȋnţelegerea corectă a noţiunilor de bază şi a celor asociate Sistemelor Informatice Geografice, astfel ȋncât utilizatorul să le folosească cu succes ȋn diferite aplicaţii sau proiecte. Cartea se adresează ȋn primul rând studenţilor de la Geomatică, precum şi tuturor celor care doresc să-şi ȋnsuşească corect noţiunile pentru a le folosi ȋn cunoştinţă de cauză şi, nu ȋn ultimul rând, cadrelor didactice din ȋnvăţământul superior care predau această disciplină.
După parcurgerea primelor capitole am avut impresia că sunt prea multe detalii, şi mai ales prea multă matematică. GIS este un domeniu interdisciplinar, deci cunoştinţele din domeniile conexe sunt foarte importante ȋn abordarea unor aplicaţii complexe. Aşa cum un inginer are nevoie de anumite cunoştinţe de matematică, un geomorfolog are nevoie de cunoştinţe de geologie chiar de hidrologie, tot aşa un utilizator GIS (care poate fi geograf, geodez, geolog sau inginer) are nevoie de cunoştinţe de cartografie, geodezie şi, nu ȋn ultimul rând, de matematică.
Majoritatea persoanelor care au preocupări ȋn GIS rămân la dictonul “Cutare lucru se face aşa”, fără a trece la următoarea fază : “De ce se face aşa?”. De multe ori este important să ştii de ce se face aşa, ȋn special ȋn utilizarea metodelor de interpolare sau la modelarea proceselor complexe. Numărul mare de pagini se justifică prin exact pentru această idee. Înţelegerea a ceea ce execută comenzile (adică detaliul din “spate”) conferă utilizatorului un anumit grad de competenţă și flexibilitate în alegerea celei mai bune soluții.
Este foarte complicat să să fac o recenzie la o astfel de carte fără a omite porţiuni, poate importante. Mă voi axa doar pe anumite consideraţii generale şi pe câteva subiecte de interes pe care le consider mai greu de ȋnţeles.
Georeferenţierea. Foarte mulţi ştiu să georeferenţieze, dar foarte puţini sunt cei care ȋnţeleg procesul ȋn sine. Deşi nu este foarte complicat, utilizatorii ignoră pur şi simplu mecanismul care produce georeferenţierea. Dacă ȋntrebi pe cineva ce este georeferenţierea, răspunsul este invariabil: “punerea ȋn coordonate geografice”. Nimic despre sistem de coordonate imagine, sistem de coordonate geografice sau ȋn proiecţie, datum sau erori. Toate aceste concepte sunt prezentate în detailu.
Erorile sunt un alt subiect pe care nu prea ȋl vedem ȋn cărţile de specialitate. Asemenea oricărei reprezentări conceptuale (model), abaterile de la realitate trebuiesc cuantificate. În consecinţă sunt necesare clarificări ale unor noţiuni, care uneori nu sunt folosite corect. Exemple de asemenea noțiuni sunt precizia şi de acurateţea. Acestea sunt prezentate cu toate detaliile ȋn cap. 13, iar evaluarea calităţii DEM este abordată ȋn cap. 19. Este surprinzător faptul că sunt persoane care nu folosesc noţiunea de acurateţe, ci doar cea de precizie. În toate lucrările de GIS din literatură se foloseşte cuvântul acurateţe. Cum cele două noţiuni sunt diferite, ȋntrebarea care se pune este: care e măsura corectitudinii unui model dacă nu ştim să o exprimăm după standardele internaţionale? Sunt prezentate detaliat multe alte noţiuni, cum ar fi erorile aleatoare şi erorile sistematice. Este foarte important să ştii despre care din ele este vorba ȋntr-o anumită situaţie. Apoi, cum se ne dăm seama dacă dacă avem erori aleatoare sau sistematice? Toate aceste lucruri sunt explicate.
Un alt subiect de interes este relaţia dintre scară şi rezoluţie a unei hărți. Atunci când vorbim de hărţi vectoriale implicit le asociem cu o scară, iar atunci când folosim rastere (imagini de pildă) folosim doar cuvântul rezoluţie. Nu se pomeneşte nimic despre scară la rastere. Dar totuşi se digitizează după imagini şi un GIS indică scara ȋn orice moment. Evident că ȋntre acestea există o legătură care se explică împreună cu multe alte lucruri în cap. 14.
La începutul volumului II sunt prezentate în detaliu interpolarea spațială în cap. 16 și noțiuni avansate despre metodele de interpolare geostatistice în cap. 17.
Chiar dacă poate părea inaccesibil la prima lectură, noțiunile sunt explicate destul de clar iar anexele IX, X şi XI sunt de mare ajutor pentru ȋnsuşirea corectă a tehnicilor de interpolare. Este deosebit de instructiv faptul că ȋn ultimul capitol subiectul va fi reluat pe un caz concret şi preluat din ESRI Geostatistical Analyst, prezentat sumar şi cu multe explicaţii. Este foarte bun din punct de vedere aplicativ.
Două metode de interpolare, ȋn speţă TopoToRaster şi Spline, care au la bază calculul variaţional, foarte greu de ȋnţeles pentru cei fără cunoştinţe avansate de matematică, sunt prezentate sumar dar foarte instructiv. Acum este clar de ce TopoToRaster este cea mai bună metodă de generare DEM pentru modele hidrologice.
Cum este şi firesc, lucrarea se ȋncheie cu prezentarea modelării spaţiale ȋn cap. 24, ale cărei baze le consolidează capitolele anterioare. Aici autorul a avut ȋn vedere, cu siguranţă, pe cei care fac cercetare aplicativă. Acest lucru se vede prin introducerea cap. 23 care dezbate pe larg acest subiect. Desigur este doar un preambul pentru modelarea spaţială. Ideea care se desprinde din cele două capitole este de a prezenta modelele de aşa manieră ȋncât utilizatorul să poată să-şi construiască propriul model. Modelele spaţiale abordate cuprinde o categorie ȋnsemnată de tipuri (există şi o clasificare), ȋnsă doar unele au fost detaliate. Primul exemplu, aplicat în modelarea hidrologică arată modul obișnuit de dezvoltare a unui model începând de la cea mai simplă operație (care necesită un singur clic) şi adăugarea unor ipoteze suplimentare pentru a avansa spre modele complexe. Din punct de vedere didactic este foarte instructiv.
Am rămas plăcut impresionat de prezentarea detaliată a unor modele privind amplasarea optimă a panourilor solare, subiect de mare interes la nivel mondial ȋn special în contextul actual al trecerii spre energie regenerabilă. Împreună cu o problemă deschisă, privind un proces de versant de tip catastrofic, ultima parte oferă o încheiere într-o notă aplicativă care trezește interesul cititorilor de a studia nenumăratele posibilități oferite de domeniul GIS.
Fiind o carte de GIS cu peste 800 pagini, aceasta poate fi considerată primul tratat exhaustiv din domeniul sistemelor informatice geografice din literatura română de specialitate. Pasionaţii de GIS meritau o astfel de carte!
]]>Aplicația WebGIS „Cetatea Timișoarei” (se găsește pe adresa www.cetateanoastra.ro) este o „fereastră deschisă” către cartierul central al municipiului din diferite timpuri și epoci (ultimii trei sute de ani), oferind o privire de ansamblu asupra principalelor caracteristici ale peisajului socio-urban. Site-ul este unul multifuncțional, având în vedere mai multe grupuri-țintă din diverse domenii de activitate și a fost realizat în colaborare cu Biroul de Reabilitare și Conservare Clădiri Istorice din cadrul Primăriei Timișoara.
Autorul, Mihai-Mircea Moise, este student în anul I la masteratul de Sisteme Informatice Geografice (SIG) din cadrul Departamentului de Geografie al Universității de Vest.
Unul din scopurile site-ului este informarea vizitatorilor cu privire la diverse aspecte spațiale, temporale și arhitectonice ale clădirilor din Cetatea Timișoarei, toate în timp istoric, aceasta devenind o modalitate interactivă de a învăța despre istoria Timișoarei și de a răspunde interesului pasionaților de istorie.
Pe de altă parte, aplicația vizează și un public specializat în domeniile arhitecturii, urbanismului, istoriei și geografiei, care se va folosi de modulul matematico-statistic sau de funția de compunere hărți ale site-ului pentru a calcula diverși indici arhitectonici și a urmări diverse tendințe în timp, respectiv pentru a realiza hărți (planuri) estetice și corecte din punct de vedere cartografic. Elementul comun de interes pentru toate aceste categorii profesionale este abordarea temporală și spațială a datelor.
De altfel, site-ul are și un scop colectiv, deoarece baza de date se clădește în continuu prin intervenția utilizatorilor, care își pun la dispoziție cunoștințele, imaginile și documentele pentru a realiza o imagine istorică cât mai precisă a Cetății. Aceștia pot adăuga imagini vechi și noi, personalități, restaurante, hoteluri și instituții din trecut, evenimente, vizite și pasaje din literatură.
Cumulând funcționalitățile amintite mai sus, se poate intui, pe lângă altele, și tragerea unui semnal de alarmă cu privire la bogăția culturală a orașului și la nevoia de a se investi mai mult în conservarea clădirilor și punerea în valoare a istoriei Timișoarei.
Ca urmare, aplicația este un ajutor ce se vrea cât mai precis al iubitorilor Timișoarei — indiferent de pregătire lor profesională — în a descoperi peisaje urbane istorice și evoluții spațio-temporale ale Cetății, site-ul putând deveni un puternic instrument de promovare al municipiului aflat în competiție pentru obținerea titlului de Capitală Culturală Europeană în 2021.
Lansarea aplicației s-a petrecut pe 01.10.2015 și a fost organizată de Departamentul de Geografie al Universității de Vest din Timișoara, prin implicarea specială a domnului Conf. Dr. Marcel Török-Oance.
Este acea caracteristică ce imprimă caracterul geografic acestei aplicații. Toate datele vizibile sunt afișate, observate și analizate, direct sau relativ unele față de celălalte, în mod spațial.
Pentru autor, această caracteristică constituie, împreună cu trăsătura temporală și cea colectivă, principalul temei și puternic interes pentru realizarea acestei aplicații.
Fig. 1 – Captură de ecran cu aplicaţia „Cetatea Timișoarei”
Temporalitatea se definește prin componenta „timp” a datelor. Astfel, elementele vector ce pot fi vizualizate pe plan (personalități, clădiri, restaurante, evenimente politice) nu sunt caracterizate numai printr-o poziție pe Glob, dată de niște coordonate într-o anumită proiecție geografică, ci și printr-o situare pe axa timpului.
Prin urmare, vectorii vor fi afișați pe plan numai dacă au existat în anul ales de vizitator spre vizualizare.
Existența sau nu a unui element socio-geografic înainte, după sau într-un anumit an, precum și anumite caracteristici calitative și cantitative ale acestuia pot fi deduse din prezența sau nu pe planuri, imagini sau documente ale căror dată este cunoscută bine, sau în caz extrem, aproximativ.
Fig. 2 – Aplicația deține un vizualizator simplu de imagini ale clădirilor. În fotografii: Casa Brück în două imagini: din 2014, respectiv, de la începutul secolului trecut
Fig. 3 – Aplicația permite de asemenea suprapunerea „a doi ani”. În imagine: Cetatea din 1716 este suprapusă peste cea din 1900.
Precizia temporală este dată, deci, de densitatea de materiale informative dintr-un anumit interval de timp și trebuie luată ca atare. De exemplu, în perioada 1737-1740, din informațiile existente, se deduce că au fost construite 7-8 clădiri. Nu se știe în care dintre ani a fost fiecare dintre ele ridicată, deoarece singurul plan care există pentru această perioadă este pentru anul 1740.
Spectrul temporal luat în studiu este 1715-2014, așadar o perioadă de 300 de ani.
Modalitatea de obținere a aspectului temporal este următoarea: într-un strat vectorial (de exemplu clădiri) sunt stocate toate elementele ce au existat în spectrul temporal în spațiul interior luat în studiu (dinăuntrul primului inel de fortificații). Fiecare clădire conține date referitoare la anul apariției și la anul dispariției din realitatea geografică a orașului. Utilizatorul își alege anul în care dorește să vizualizeze elementele existente atunci. Dacă acest an este mai mare sau egal cu anul apariției și mai mic decât anul dispariției, atunci clădirea este randată pe plan. Dacă nu, nu va apărea pe plan.
Se realizează pe fond temporal static, adică în cadrul aceluiași an.
În acest tip de abordare componenta principală a analizei o reprezintă spațiul. Se compară și corelează existența, poziția și trăsăturile diferitelor aspecte ale peisajului socio-geografic.
Vizitatorului îi sunt puse la dispoziție mai multe straturi vectoriale ce își reînnoinesc aspectul în funcție de anul de analiză selectat.
Aceste straturi sunt:
Cele mai semnficative straturi sunt cele ale clădirilor, întrucât la nivelul acestora se pot realiza cele mai complexe analize spațiale. Acestea rezultă în special din multitudinea de parametri din baza de date și de cromatica straturilor, care se modifică în funcție de mai mulți factori:
Fig. 4 – Captură de ecran ce prezintă un exemplu de analiză a datelor. Clădirile-poligon prezintă vârsta (6 clase), iar clădirile-punct, înălțimea medie a unui nivel (7 clase)
Fig. 5 – La scări mari, clădirile-punct se transformă în thumbnail-uri cu imagini reprezentative ale clădirilor pe care le reprezintă
Fig. 6 – Aplicația permite vizualizarea de imagini și pentru punctele de interes. În imagine: Coloana Fidelității, prezentă odinioară în Piața Libertății
Presupune utilizarea componentei dinamice a site-ului, care permite derularea timpului, cu o anumită viteză, între doi ani-extremă. Această abordare a datelor este superioară celorlalte prin înlesniri aduse unor tipuri de analiză.
În primul rând, este vorba de cercetarea rapidă a unor suprafețe mari, componenta permițând o observare rapidă a evoluției spațiale și calitative ale unor spații construite. Se poate observa și fluctuația permanentă a arealelor de interes imobiliar de-a lungul unor perioade mai mici sau mai mari de timp.
În al doilea rând, facilitează analiza evolutivă a trăsăturilor (sau a indicilor fini calculați de vizitator; a se vedea în capitolul următor) unui spațiu de mărimea a unul, două sau câteva cvartale.
Nu în ultimul rând, componenta se poate folosi pentru cercetarea conținutului bazei de date de fotografii și marcaje (personalități, magazine, evenimente) și a distribuție acestora în timp și spațiu.
Fig. 7 – Rezultatul rulării timpului între anii 1738 și 1743
Fig.8 – Meniul componenentei dinamice
Se referă la analiza datelor pe baza indicilor matematici. Acești indici reprezintă de fapt niște extensii editabile ale tabelei clădirilor, ei fiind calculați prin manipularea proprietăților deja existente în tabelul de atribute.
Indicilor matematici le sunt alocate trei spații de lucru(adică trei coloane în tabelă) și pot fi definiți ca funcții liniare, polinomiale, logaritmice etc. Pot conține atribute spațiale, metrice, istorice și indici definiți în alte spații de lucru, dar și constante numerice.
Fig.9 – Realizarea unui indice care arată clădirile mai vechi de 1850 care au înălțimea medie a unui nivel mai mare de 4,5 metri
Fig.10 – Legenda obținută în urma realizării indicelui și modificării culorii categoriei
Fig.11 – Planul obținut în urma realizării indicelui. Anul vizualizării: 2014
Această componentă recunoaște două tipuri de indici: particulari și fini. Cei particulari sunt definiți pentru toate clădirile existente în baza de date și rămân ficși odată cu schimbarea navigarea în timp. Cei fini, în schimb, conțin în formula lor vârsta clădirii și se schimbă în funcție de anul setat. La o derulare a timpului folosind componenta dinamică, spre exemplu, acești indici se vor actualiza în fiecare an, ceea ce va îngreuna substanțial derularea timpului.
Oferă posibilitatea contribuției oricărui doritor la baza de date a aplicației. Vizitatorul doritor își poate înscrie datele necesare accesând secțiunea Login a meniului, în vederea înscrierii în lista utilizatorilor.
După ce acea persoană a devenit utilizator, prin logare, acesteia i se oferă posibilitatea de a aduce completări în baza de date, unde poate încărca imagini din Cetate sau diferite marcaje cu privire la: instituții vechi, restaurante, hoteluri, hanuri, personalități și artiști care au locuit și lucrat în Cetate, evenimente istorice petrecute aici, fragmente din literatură referitoare la acest spațiu geografic etc. Din acestea se vor alege de către administrator imaginile și punctele de interes considerate de cuviință pentru a fi inserate în baza de date vizibilă tuturor vizitatorilor.
Astfel, se poate lucra într-un mod comunitar la densificarea în timp și spațiu a bazei de date, contribuind la evoluția neîncetată a site-ului.
Fig.12 – Imagine istorică din anul 1900 ce prezintă fostul Muzeu al Timișoarei. Astfel de imagini pot fi adăugate de utilizatorii aplicației pe planul istoric. Imaginea de mai sus se poate observa numai pentru anul 1900 al vizualizării planului
Fig.13 – Punct de interes din 1866 ce amintește de popasul domnitorului A.I. Cuza în Timișoara în drumul său de exil către Occident
Fig.14 – Punct de interes dintre anii 1987-1992 ce arată casa unde a locuit poetul și revoluționarul Ion Monoran până la moartea sa. Astfel de puncte de interes pot fi adăugate de utilizatorii aplicației pe planul istoric
Aplicaţia dispune de o componentă cartografică, prin care vizitatorul poate produce un plan digital, ce conţine titlu, legendă (cu una sau două coloane), orientare nord, scară şi semnătură autor.
Conține un meniu extins prin care vizitatorul își setează dimensiunile și pozițiile componentelor hărții, alege rândurile ce vor apărea în legendă, adaugă/crează unele elemente (orientare, titlu, semnătură autor) sau le modifică pe cele existente (nume straturi, distanțări în legendă etc.).
Finalizarea hărții se va realiza într-un program de editare imagini (GIMP 2, Inkscape, Paint etc.).
În continuare se pot observa câteva exemple de planuri obţinute cu această componentă.
Aplicația WebGIS „Cetatea Timișoara” a fost prezentată de către autor ca lucrare de licență , în sesiunea iunie 2015, cu titlul „Aplicație WebGIS pentru analiza evoluției peisajului urban și promovarea istoriei Cetății Timișoarei”, sub coordonarea domnului Lect. Dr. Ionuț Șandric, în urma absolvirii secției de Cartografie din cadrul Facultatății de Geografie, Universitatea din București.
Aplicația „Cetatea Timișoarei” este, în mod clar, o inițiativă care cheamă la îmbunătățiri permanente, neputând acoperi niciodată vastitatea istoriei unui spațiu totuși mic – cartierul central și nucleul Timișoarei. Cu toate acestea, cetățenii interesați sunt chemați să participe cu propriile cunoștințe, materiale și imateriale, pentru a realiza împreună o unealtă cât mai complexă- atât pentru omul călător- turistul, cât și pentru cei interesați de o cercetare științifică, geografică, istorică și arhitectonică a ace.
Limbaj de marcare: HTML5 cu standardul CSS3
Limbaj de programare: JavaScript
Biblioteci JavaScript folosite: OpenLayers 2.13, Ext JS 3.4.0
]]>Dava Sobel și-a propus să scrie Povestea unui geniu într-o carte documentar intitulată simplu: Longitudinea. Apariția sa la Nemira în colecția Anticipația a bucurat pe orice pasionat de geografie istorică. Se poate înlocui această disciplină cu cartografia, navigația maritimă, istoria comerțului, sau multe altele, deorece calcularea cu precizie a longitudinii va influența hotărâtor fiecare dintre aceste domenii.
John Harrison (1693-1776)
John Harrison a fost o persoană modestă, fără o pregătire de specialitate, lipsit de avantajul unei vechi familii care să-și asume scumpul proces de formare a unui individ la începutul secolului al XVIII-lea. Autodidact desăvârșit, acesta reușește să construiască cele mai importante ceasuri, a căror precizie avea să stârnească admirația tuturor. Prefața cărții îi aparține primului om ajuns pe Lună, Neil Armstrong, care vă invită să descoperiți o poveste fascinantă a unei reușite remarcabile în măsurarea timpului și în navigație.
Iar după ce veți termina aventura lui Harrison puteți reciti Insula din ziua de ieri a lui Umberto Eco, dintr-o cu totul altă perspectivă…
Cu ceasul lui maritim, John Harrison a testat apele spațiu-timpului și a avut succes, în ciuda tuturor așteptărilor, folosind a patra dimensiune temporală ca să lege punctele unui glob tridimensional. A smuls spațiul dintre stele și i-a închis secretul într-un ceas de buzunar (Dava Sobel).
Pret: 23,9 RON
]]>Fig.1. Coperta este constituită dintr-un mozaic de imagini Landsat OLI din 1 aprilie 2014, având în prim plan Municipiul București, în diferite combinații de benzi spectrale. (Sursa imaginilor: USGS Earth Explorer).
Dicționarul enciclopedic este o lucrare de referință în literatura de specialitate din România, care a apărut ca o necesitate a prezentării, descrierii și explicării termenilor și noțiunilor specifice domeniilor teledetecție, fotogrammetrie și analiza imaginilor. Obiectivul lucrării este de a clarifica complexitatea terminologică, științifică și tehnologică a acestor domenii, dar și a domeniilor înrudite cu acestea.
Lucrarea se adresează atât celor specializați în Teledetecție, Fotogrammetrie, Geografie, Științele Pământului, Știința Mediului, cât și studenților, masteranzilor, doctoranzilor care folosesc în studiile proprii, imagini sau aplicații specifice acestui domeniu.
În prezent este publicat doar primul din cele două volume ale lucrării „Dicționar enciclopedic de teledetecție cu elemente de fotogrametrie și analiza imaginilor”. Acesta este organizat logic în ordine alfabetică, cuprinzând terminologia cu inițialele între A și Î.
Dicționarul este însoțit de un set de instrucțiuni privind utilizarea acestuia, o listă de abrevieri, o listă bibliografică și o listă a termenilor. Aspectele prezentate sunt de actualitate, aflându-se în concordanță cu inovațiile din domeniile abordate.
Termenii și noțiunile prezentate sunt descrise prin definiții consistente, susținute de exemple, imagini, schițe, grafice și tabele. Pe lângă acestea, dicționarul mai cuprinde și descrieri ale pachetelor software, ale tipurilor de date, ale aplicațiilor și produselor caracteristice, ale metodelor, tehnicilor și operațiilor de procesare, analiză și interpretare a imaginilor, ale instrumentelor și aparatelor specifice. Terminologia din domeniul geomaticii este completată cu noțiuni preluate din alte domenii ca geografia, geologia, cartografia, topografia. Acestea au fost tratate din perspectiva interpretării și analizei lor pe imagini de teledecție.
Termenii explicați în text conțin și traducerea în engleză, ca urmare a preluării acestora din literatura de specialitate (existentă cu precădere în limba engleză).
Fig.2. Secțiune reprezentând o pagină din cuprinsul Dicționarului de Teledetecție.
Dicționarul este însoțit de un dvd care cuprinde materialul ilustrativ color asociat fiecărei noțiuni explicate în partea scrisă, dar și descrierile aferente acestora, oferindu-i astfel o valoare incontestabilă.
Fig.3. Secțiune reprezentând o pagină din cuprinsul materialului electronic de pe dvd.
Așa cum am precizat în introducere, prin lucrarea de față, autorii își propun explicarea terminologiei specifice teledetecției și fotogrammetriei, adresându-se atât profesorilor, cercetătorilor, oamenilor de știință, dar și începătorilor în acest domeniu, pentru care prezentul material este un deschizător de drumuri.
De asemenea, valoarea semnificativă a acestei lucrări reiese din contribuția pe care o aduce la literatura de specialitate din România, fiind prima lucrare enciclopedică dedicată exclusiv domeniului Teledetecție.
Dicționarul poate fi achiziționat prin e-mail de la Editura Universității din București (editura_unibuc@yahoo.com), sau direct de la Librăria Universității din București (Holul Facultății de Istorie, B-dul Regina Elisabeta 4-12, tel. 021.314.35.08).
Prețul unui exemplar este de 140 lei.
]]>În 1932, după trei decenii de lucru și pregătiri, a apărut unul din cele mai apreciate și utilizate atlase din lume, „Atlas of the Historical Geography of the United States”, realizat de Charles O. Paullin și John K. Wright.
Încă de atunci autorii au sesizat punctele slabe ale lucrării lor. Harta tipărită era desigur potrivită pentru a reprezenta elemente statice, însă geografia istorică explorează schimbările în timp, iar acestea sunt dificil de redat. Răsfoind atlasul în ediția sa originală, putem observa că Paullin și Wright au folosit câteva tehnici care ilustrează foarte expresiv schimbările temporale.
Chiar și așa, Wright și-a imaginat o tehnică superioară, imposibil însă de utilizat pentru materialele tipărite. Astfel, acesta scria că „The ideal historical atlas might well be a collection of motion-picture maps, if these could be displayed on the pages of a book without the paraphernalia of projector, reel, and screen”
În 2013, tehnologia a permis ca ideile lui Wright să devină realitate. Cu sprijinul Universității din Richmond, cele aproape 700 de hărți din atlasul original au fost georeferențiate, multe fiind transformate în hărți animate și câteva chiar dinamice.
Atlasul tratează un număr mare de aspecte ale geografiei istorice americane: de la caracteristicile mediului natural, la extinderile teritoriale; de la probleme sociale și politice, la rețele de transporturi și până la istorie militară. Multe hărți sunt animate, în special cele care se referă la evoluție temporală (vezi de exemplu, așezările ori bisericile) sau mișcare (explorările spaniole). Există și o secțiune dedicată hărților istorice realizate de-a lungul timpului pentru teritoriul Statelor Unite.
Atlasul în versiunea digitală poate fi accesat liber pe site-ul oficial.
]]>